Armata americană decimată de suiciduri

Armata americană se confruntă cu o nouă problemă în Irak: numărul în creştere al suicidurilor. Joi, 30 mai, au fost date publicităţii datele potrivit cărora în anul 2007 s-au înregistrat în rândul militarilor 115 suiciduri (18,8 suiciduri la 100 000 militari) atât în SUA, cât şi în zonele de conflict, faţă de 102 suiciduri în 2006. Nu sunt incluse date referitoare la veterani sau la cei care-au ieşit din serviciul militar.

În ultimul an, 32 de soldaţi americani din Irak şi-au pus capăt zilelor. În pofida eforturilor depuse de oficialităţile militare în vederea îmbănătăţirii pregătirii psihologice şi a sănătăţii mintale, suicidul a fost principala cauză de deces non-combativ din ultimul an, producând aproximativ o treime dintre decesele non-ostile din Irak.

Colonelul Elspeth Ritchie, psihiatrul şef al armatei, consideră că această situaţie este una de normalitate. „Există despărţiri între prieteni, fără nicio legătură cu războiul, iar dificultăţile pot apărea în orice căsnicie, civilă sau cu unul dintre soţi lucrând în armată. Noi nu vedem o relaţie evidentă între conflict şi suicid.” Totuşi, el recunoaşte că gărzile prelungite pun la grea încercare rezistenţa psihică a militarilor.

În ultimii ani, armata SUA a operat o serie de modificări menite a preveni suicidul, noile măsuri contribuind la o monitorizare mai atentă a celor care sunt sub tratament medicamentos şi la reducerea numărului soldaţilor cu tulburări psihice din zonele de conflict.

Articolul complet aici.

Importanţa evaluării psihologice a angajaţilor

Presa a relatat în ultimele zile despre două incidente care necesită o serie de comentarii de natură psihologică: “Şoferul unei maşini de transport valori, împuşcat de un coleg” (Hotnews.ro) şi “Un şef de agenţie bancară s-a aruncat de la etaj după ce a pierdut la cazino” (Event365.ro).

Teoretic, ambele persoane au trecut printr-un proces de recrutare/selecţie care a inclus şi o evaluare psihologică. În cazul angajatului firmei de pază G4S Cash Services, parte a grupului G4S, care şi-a împuşcat colegul, acesta ar fi avut nevoie de două avize psihologice: unul pentru eliberarea permisului de port armă, altul pentru ocuparea postului respectiv. Deducem că, în urma evaluărilor psihologice, respectiv pe baza avizelor eliberate, ambele persoane erau apte pentru funcţiile ocupate.

Procesul de mai sus nu este unul complet dacă el nu este continuat în timp, dacă activitatea angajatului nu este evaluată permanent, inclusiv prin metoda 360⁰, dacă testele psihologice nu sunt însoţite şi de un interviu şi dacă orice modificare de comportament nu este sesizată şi discutată tocmai pentru a preveni apariţia unui incident, indiferent care ar fi natura acestuia. Şefii direcţi sunt primii care trebuie să observe dacă subordonaţii dau acelaşi randament şi, dacă nu, să iniţieze discuţii pentru a identifica sursa nemulţumirilor, frustrărilor etc. Odată identificate, problemele trebuie supuse unei analize a departamentului resurse umane pentru elaborarea unui plan care să preîntâmpine potenţialele tulburări în bunul mers al activităţii companiei.

Şi totuşi...

“Paşcu are 27 de ani şi era un împătimit al jocurilor de noroc”, relatează Ziarul Financiar. „Paşcu avea referinţe foarte bune, adunate prin informatori, aşa cum se procedează în cazul în care o bancă fură un tânăr de viitor de la concurenţă. Nu existau recomandări de la fostele locuri de muncă”, scrie Ziare.ro.

Grupul G4S a mai trecut printr-un incident neplăcut în urmă cu şase luni, când un angajat al firmei şi-a ucis soţia, după care s-a sinucis. Conform Mediafax, „La nivelul conducerii, nu s-a ştiut despre situaţia sa familială şi nici comportamentul său nu a ridicat probleme la serviciu.”

Cazurile de mai sus necesită o revizuire completă şi profundă a modului în care este privită şi înţeleasă evaluarea psihologică. Firmele trebuie să conştientizeze că nu pot obţine profit cu angajaţi care au probleme în afara cadrului instituţional, unele dintre acestea extrem de grave, ale căror consecinţe nu numai că pun sub semnul întrebării reputaţia companiei, dar pun în pericol viaţa celorlalţi angajaţi.